Acerca de
click pe poza pentru a o mari
click pe poza pentru a o mari
The Full Story
Titus Onea s-a născut la 10 ian. 1925, în com. Roșia Montană, fiul lui Gherasim și Eugenia. Era nepot al fraților Macavei. De religie greco-catolică. Necăsătorit. A urmat Liceul „George Barițiu” din Cluj, apoi s-a transferat la Liceul „Sf. Vasile” din Blaj. În 1948 era student în anul V la Facultatea de Medicină din Cluj. În 1940, în timp ce era elev la liceul din Blaj, a făcut parte din Frăția de Cruce condusă de Cornel Pop, fiind implicat în procesul organizației F.D.C. din Blaj, dar a fost achitat. Din 1945 a fost membru al organizației studenților legionari de la Facultatea de Medicină din Cluj. În iunie 1948, după ce a început arestarea legionarilor, a plecat din Cluj pentru a se ascunde. În acest scop a luat legătură cu frații Macavei, iar după ce aceștia s-au despărțit, el a plecat la Timișoara cu intenția de a trece în Iugoslavia. În acest timp a fost încadrat de Securitate la categoria urmăriți pe țară. În nov. 1948 s-a ascuns în București, de unde în febr. 1949 a fost adus de Petru Cosma pe Muntele Mare. Avea că misiune fuziunea dintre grupul lui Dabija și cel al lui Ștefan Popa. La 4 mart. 1949 a fost însa arestat de Securitate în timpul luptei de la Muntele Mare, când a tras toate cartușele, apoi s-a luptat cu plutonierul de Securitate Octavian Vociu, căruia i-a luat pistolul, însa a fost imobilizat. Anchetat la București și Sibiu. Caracterizat de Securitate astfel: „Anchetatul este inteligent, încapatânat, capabil de acte teroriste”. Condamnat la moarte prin împuscare de Tribunalul Militar Sibiu, prin Sentința nr. 816 din 30 sept. 1949. Executat la Sibiu, la dată de 28 oct. 1949."
"R.P.R. Tribunalul Militar Sibiu
Dosar 828 din 1949
Sentința nr. 816
(LOTUL NICOLAE DABIJA)
Prezidiul R.P.R., astăzi, 30 septembrie 1949, Tribunalul Militar Sibiu, compus din: lt.-col. magistrat Eftimie Călin – președinte și judecători: mr. magistrat Bica Liviu, lt.-col. combatant Simoi Ioan, cpt. combatant Badiu C-țîn, cpt. combatant Andrei Emil, Procuror militar cpt. magistrat Teodorescu Ovidiu, grefier Olaru Stelian, s-au întrunit în ședința publică, în scopul de a judecă pe:
1. Dabija Nicolae, din Aradul Nou
2. Scridon Ion, din Benic, Albă,
3. Mihaltan Traian, din Teiuș, Albă
4. Onea Titus, din Cluj
5. Rațiu Augustin, din Sarmasel, Cluj
6. Oprită Gheorghe, din Balomir, Hunedoara
7. Bolfea Silvestru, din Întregalde, jud. Albă
8. Pop Alexandra, din Bistra, Turda"
......
"Au fost dați în judecată pentru: crimă de uneltire contra ordinii sociale, crimă de omor, crimă de tâlharie, delict de deținere ilegală de armament și muniție, complicitate la aceste crime, delicte de favorizare a infractorilor.
Judecătorii au arătat că „susnumitii acuzați, înfruntând legile penale din R.P.R., nesocotind straduintele depuse ale clasei muncitoare pentru lichidarea unui trecut a cărui politică a fost generatoare de atâtea neajunsuri pentru țară și poporul român, ignorând înclestarea în lupta pe care întreg poporul muncitor o duce în vederea instaurării socialismului și înlaturarii exploatării omului de către om, a vechilor asupritori, s-au constituit într-o organizație subversivă de tip fascist, cu scopul de-a răsturna prin violență ordinea socială din R.P.R.”.
Cu această ocazie procurorul a spus: „Se mai simt zguduirile atmosferice ale celor cinci continente, de strigătul a cinci miliarde de piepturi, când oamenii muncii au sărbătorit, la 2 octombrie, Ziua Internațională a Luptei pentru Pace.
În acest timp Statele Unite și alte state imperialiste se pregătesc de război pentru asuprirea omenirii muncitoare, iubitoare de pace, atâtând la război prin posturile lor de radio.
Alimentați de o neîmpacata ura față de transformările socialiste, călăuziți de ideologia nefastă a școlii fasciste, au trecut la acte de teroare, cu tâlharie și omoruri, pentru desavârsirea planului urmărit”.
Tribunalul în numele legii hotărăște: cu unanimitate de voturi și fără circumstanțe atenuante condamnă pe acuzații:
1.Dabija Nicolae, 42 ani, maior în rezervă, la moarte prin împuscare și confiscarea averii.
2.Scridon Ioan, plugar, 37 ani, din Benic, Albă,
3.Mihaltan Traian, 35 ani, lăcătuș-mecanic, din Teiuș,
4.Onea Titus, student la medicină, anul VI, 24 ani, domiciliat în Cluj,
5.Rațiu Augustin, 26 ani, plugar, din Sarmasel, Cluj,
6.Oprită Gheorghe, plugar, 22 ani, din Balomiru de Câmp, Hunedoara, pe toți cinci la moarte prin împuscare și confiscarea averii.
7.Bolfea Silvestru, 50 ani, plugar, din Întregalde, la moarte prin împuscare și confiscarea averii.
8.Pop Alexandra, studentă, 22 ani, din comună Bistra, la muncă silnică pe viață și confiscarea averii."
....
"PROCES VERBAL DE EXECUȚIE
D.R.S.P. Sibiu
29 octombrie 1949
Către D.G.S.P. București
Tov. Col. Dulgheru
Raportăm că în dimineață zilei de 28 octombrie 1949, în urmă respingerii cererilor de grațiere a celor 7 condamnați la moarte din lotul Dabija, și anume:
1.Dabija Nicolae
2.Onea Titus
3.Scridon Ioan
4.Oprită Gheorghe
5.Mihaltan Traian
6.Rațiu Augustin
7.Bolfea Silvestru,
susnumitii au fost ridicați din penitenciar, la orele 4:30, fără a li se spune motivul, și au fost transportați de organele noastre la locul execuției.
La orele 5, au fost așezați în linie condamnații Dabija Nicolae și Scridon Ioan, cărora li s-a citit degradarea, primul din gradul de maior de rezervă, iar al doilea din gradul de plutonier de rezervă. După aceea au fost așezați în linie și ceilalți condamnați, iar procurorul militar le-a făcut cunoscută respingerea cererii de grațiere și că, în consecință, condamnarea la moarte a rămas definitivă. După aceea condamnații au fost legați la ochi, la care moment Dabija s-a exprimat că el nu vrea să fie legat la ochi, fără a i se îndeplini această dorința.
Au fost așezați pe locul execuției și înainte de deschiderea focului condamnații au început pe rând să se manifeste prin anumite exprimări, astfel:
Condamnatul Mihaltan Traian, „Cu aceeași moneda vi se va plăti”, Bolfea Silvestru a spus „Doamne-ajută!”, iar Dabija Nicolae a spus: „Trăiască România!”. A urmat apoi împuscarea lor, după care doctorul legist a confirmat moartea tuturor celor șapte executați. Atât tov. lt.-col. ce a citit degradarea celor doi condamnați, cât și procurorul, au avut o atitudine demnă.
Plutonul de execuție s-a comportat conform instrucțiunilor primite de la comandantul de pluton, care după execuție a spus ostașilor: „Tovarăși, ne-am îndeplinit datoria față de clasa muncitoare!”. Cadavrele celor șapte au fost transportate de la locul execuției și au fost îngropate de către organele de Miliție și Securitate sub supravegherea directă a noastră.
Execuția celor șapte a decurs în ordine, asistenți fiind comandanți militari din Sibiu, avocații apărători și membri din Biroul Județean P.M.R. Pază a fost în tot timpul asigurată de către organele noastre, ajutate de către organele de Miliție"...
Titus Onea
He was born on January 10, 1925 in Roșia Montană. His father, Gherasim, was a sub-engineer at the local gold mines, and his mother, Eugenia, a housewife, is the sister of Alexandru and Traian Macavei. In 1949, a medical student in Sibiu, he joined the National Defense Front, the anti-communist organization of Major Nicolae Dabija, of which his uncles were also part. He was convicted and executed by the communist state, together with Nicolae Dabija, Ioan Scridon, Augustin Raţiu, Traian Mihălţan, Gheorghe Opriţa, Silvestru Bolfea on the morning of October 28, 1949 at the Sibiu Penitentiary. He fought for freedom. God rest you. The Rosians have not forgotten you!
ABOUT ANTI-COMMUNIST HEROES
https://promotingtourism.wixsite.com/eroii
Alexandru Macavei s-a născut la 10 iulie 1915 în satul Bucium Muntari (jud. Albă), localitate aflată în apropiere de Roşia Montană. Provenea dintr-o veche şi importantă familie românească din Munţii Apuseni, părinţii săi fiind Alexandru şi Terezia. Aceştia au avut împreună opt copii, dintre care patru băieţi (Viorel, Nicolae, Traian, Alexandru) şi patru fete (Eugenia, Terezia, Aurora, Maria). Familia Macavei deţinea o mină de aur şi o instalaţie mecanică de măcinare şi prelucrare a minereului aurifer, prima de acest fel din zonă.
Alexandru era absolvent al Academiei Comerciale şi membru al Partidului Naţional Ţărănesc. La începutul războiului a fost mobilizat în armată cu gradul de sublocotenent, fiind încadrat la Batalionul de Vânători de Munte din Abrud. În 1941 s-a căsătorit cu Oprea Rozalia-Regina, născută în 1924, care în prezent locuieşte în Baia Mare. Au avut împreună un singur fiu, Cezar, născut în 1942 şi decedat în 2005.
În 1946, Alexandru a fost demobilizat şi a locuit împreună cu familia în Roşia Montană, unde a deschis un restaurant în clădirea fostului cazinou din localitate. După naţionalizarea din vara lui 1948, unele dintre proprietăţile familiei au fost confiscate. Împreună cu fraţii săi, a început să se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului şi Partidului Comunist. Acest lucru a atras supravegherea atentă din partea autorităților, fiind apoi acuzaţi pentru deţinere de aur şi propagandă ostilă regimului.
În ziua de 7 iulie 1948 o echipă alcătuită din cadre de la Poliţia de Siguranţă şi jandarmi a încercat să-i aresteze pe toţi cei patru fraţi Macavei în timp ce aceştia se aflau în casă părintească din Bucium Muntari. Aceştia au opus rezistenţă, iar în schimbul de focuri care s-a produs au fost răniţi patru subofiţeri de jandarmi.
După acest eveniment, fraţii Macavei au părăsit localitatea, refugiindu-se pe la anumite rude sau cunoştinţe care locuiau în alte zone ale ţării. Alexandru, împreună cu Traian şi Viorel, au plecat la Timişoara, iar Nicolae la Bucureşti. În toamnă, Alexandru s-a întors clandestin în satul natal, dar în ziua de 9 octombrie a fost surprins de jandarmi, în urmă schimbului de focuri ce a avut loc doi subofiţeri fiind ucişi şi un soldat rănit. Pentru această faptă, la 19 mai 1949, Alexandru a fost condamnat în lipsă de către Judecătoria din Deva la muncă silnică pe viaţă, fiind căutat intens de autorităţi.
Alexandru şi Traian Macavei au contribuit la înfiinţarea organizaţiei anticomuniste Frontul Apărării Naţionale – Corpul de Haiduci, condusă de maiorul Nicolae Dabija, la care au aderat foarte multe persoane. În cadrul acestei formaţiuni, organizate după principii militare, cei doi fraţi au avut statutul de consilieri. Grupul de partizani şi-a stabilit baza în Munţii Apuseni, unde în cursul lunilor ianuarie şi februarie 1949 s-au construit două adăposturi. Locul ales se află la Runculeţul Groşilor, în apropierea masivului Muntele Mare, la circa 16 km spre nord-est faţă de comună Bistra din jud. Albă.
În dimineaţa zilei de 4 martie 1949, asupra taberei partizanilor se produce atacul Securităţii. Au participat mai multe cadre operative precum şi două plutoane de soldaţi din cadrul Batalionului de securitate de la Floreşti–Cluj. În urmă acestei acţiuni de forţă au rezultat victime de ambele părţi, însă fraţii Macavei împreună cu maiorul Dabija au reuşit să scape atunci din încercuire, ultimul fiind capturat, prin trădare, la 22 martie în apropiere de Bistra. Condamnat la moarte, Dabija a fost executat în Sibiu la 28 octombrie 1949. Cei doi fraţi Macavei au stat ascunşi o perioadă în zona satului natal şi apoi în Cărpiniş, unde au fost ajutaţi de diferite persoane care le cunoşteau situaţia.
În lunile mai, iunie şi iulie au locuit în Muşcă, la Sofia David, a cărei gospodărie se află situată într-un loc mai izolat, la marginea satului. Prin trădare şi şantaj, au fost depistaţi de autorităţi, care au organizat o amplă acţiune de încercuire.
În dimineaţa zilei de duminică, 31 iulie 1949, gospodăria Sofiei David a fost împresurată de un efectiv alcătuit din doi ofiţeri de securitate şi nouă subofiţeri de miliţie. În acel moment, fraţii Macavei se aflau adăpostiţi în şura aflată în apropierea casei.
A urmat un schimb de focuri, dar cei doi partizani au reuşit să scape din încercuire şi să fugă pe căi diferite spre sat, amândoi fiind însă răniţi. Traian reuşeşte să se salveze şi să părăsească localitatea, însă a fost capturat mai târziu, la 20 septembrie 1949, în localitatea Tomeşti din jud. Hunedoara. Condamnat la moarte prin împuşcare, a fost executat la Sibiu în noaptea de 11/12 octombrie 1950.
Alexandru s-a refugiat în părăul Giurgeştilor, situat în partea răsăriteană a satului. Conform unui raport al Securităţii, acesta avea „o rană gravă la cap în partea stângă, rană primită în grajd” şi „pentru că nu mai putea suportă rană, s-a împuşcat cu armă pe care o avea asupra lui” în ziua de 31 iulie, pe la orele 13,20.
Casina din Roșia Montană
În centrul Roșiei Montane se află și azi clădirea "Casinei" (Cazinoul), unde probabil celebrul Ghiut, (Gheorghe Raja sau Haza), din Abrud, împreună cu orchestra să, le cânta rosienilor la petreceri, baluri, baluri mascate, sau special celor care aveau aur, cum ar fi Jenei. Ghiut a trăit între anii 1841-1918. Se spunea că ar fi plecat în America. Poate a plecat și s-a întors. Avem puține date despre el.
Ghiut și taraful sau, le cânta rosienilor și abrudenilor, “Țărînă Abrudului” sau “Țărînă Buciumanilor”.
Casina, casă de la nr 329, a fost construită între anii 1880-1900. A fost Cazinou, dar și sala de cinema, iar în anii 60-80 Bufet al Cooperației, după cum ne arată încă reclamă de la intrare. Spatele clădirii, în anii '60 a fost și Grădiniță, dar și secție de croitorie a Cooperației.....
Casina a aparținut, până la naționalizare, familiei Bartha. Ethel Bartha, tanti Etus în maghiară, sau tanti Eta, în română, mama lui Nicholas Bartha (Miki), medic cardiolog în Manhatan, a venit în 1997 înapoi în Roșia Montană pentru a-și revendică propietatea, Casina.
În 1946, Alexandru Macavei, din Bucium Muntari, a fost demobilizat și a locuit împreuna cu familia în Roșia Montană, unde a deschis un restaurant în clădirea Casinei. După naționalizarea, din vara lui 1948, unele dintre proprietățile familiei (o mînă de aur și o instalație mecanică de măcinare și prelucrare a minereului aurifer, în Bucium) au fost confiscate. Împreuna cu frații săi, a început să se manifeste public prin atitudini critice la adresa politicii Guvernului și Partidului Comunist.
Deci la naționalizare, familia Bartha a pierdut Casina cu Grădina de vara, (ce există și acum,"Broader", că teren de joacă), steampuri cu motor și mine de aur. Tanti Etus a revenit în vara lui 1997, "într-o joi, vineri a fost la Primărie să-și ceară drepturile..și... a două zi sâmbătă a murit!" (figurativ vorbind). Se pare că cererea ei de retrocedare a fost primită cu "flit" la Primărie...A fost înmormântată în cimitirul din Țărînă. La casina, în vremurile vechi:"Erau baluri minunate aici, cu toții ne distrăm. Ethel dansa și ne învață cele mai noi dansuri de la București. Ethel era cea mai frumoasă de aici, cea mai elegantă, iar bărbatul ei era un cavaler" și-a amintit Maria Toderas, prietenă a lui Ethel Bartha. Nicholas Bartha, rămâne moștenitor al "averii" din Roșia Montană.În 2006, acesta își aruncă în aer casă din Manhatan, pentru a nu o împărți cu soția să (o olandeză). Casă fusese cumpărată de mama să, Etus neni, și soția să, la divorț, știind că Miki, ar trebui să moștenească din România, de la Roșia Montană, "averi mari", își revendică partea și din aceste presupuse averi... Casă din Manhatan fusese cumpărată în 1980. Evaluatta atunci, la 395.000 de dolari, ar fi valorat în 2006 posibil 7 milioane de dolari. Soția lui Miki a cerut, probabil mulți bani, motivând că acesta va primi și o moștenire "mare" din Roșia Montană. Miki, care se află într-o mare stare de depresie, nu mai poate continuă lupta cu soția să și cu justiția și aruncă în aer casă din Manhatan.
Alexandru and Traian Macavei
Originally from Bucium. In 1946 he rented the Rosia Montana Casino and opened a restaurant. At the nationalization, the mines and steams from Bucium and the restaurant from Rosia lose. He joins the anti-communist resistance fighting group of Major Nicolae Dabija from Apuseni mountains. Alexandru Macavei died on July 31, 1949, shot by the Securitate in Musca. Traian is captured, sentenced to death and executed in Sibiu on the night of October 11/12, 1950.
God rest you. The Rosians have not forgotten you!
ABOUT ANTI-COMMUNIST HEROES
Let’s Work Together
Get in touch so we can start working together.